Curs Ingrijitori Bolnavi La Domiciliu

Îndepartai vânatai de la varicoza, În pat, cu Carol al II-lea!...

În pat, cu Carol al II-lea! Cu mergei dupa operaie aiurea împrăștiate de-atâta întristare, Sevasta Boldeanu clătea Măi, măi, măi, Şi ce dacă-i murdară? Ei, și eu acuma, sunt mai catolică decât Papa! Tulbure sau limpede, împuțită ori nemirositoare, de la gârlă sau robinet, tot apă e şi face bine la verdeaţă. Răsfiră în borcanul de lângă piciorul crucii garofiţele albe, culese din grădina casei; scândura troiţei se învechea repede, odată cu amintirea lui Andrieş Boldeanu, scorojindu-se pe toate feţele, ca mâncată de otrava leprei.

De-o săptămână s-ar fi cuvenit să fie gata, ca să înlocuiesc cu ea pârlita de troiţă, mai potrivită pentr-un sărăntoc de mocan de la Telega ori Chiojdeanca, nu pentru cel care a fost omul meu fălos, cu care m-am împăcat aşa de bine-n viață; dar, veste n-am primit din partea meşteşugarului, Si, si, dopodomani, Ei, dar monumente funerare, preoţi şi parastase, necazuri și probleme, asta-i viaţa nefericitei de mine! Şi-a mea la fel, legată de a ta.

îndepartai vânatai de la varicoza

Uite ce repede au trecut şase luni fără tine, dar împreună cu preoţi, dascăli, cântăreţi, cerşetori, pomeni mai sărace pentru nevoiaşi adevăraţi, Te-ai dus, Mitică Îndepartai vânatai de la varicoza, cum lumea din Sinaia, Buşteni ori Azuga îi zicea, reprezentantul comercial și omul de încredere local al pietrarului toscan Bernardino Bracciolini, nu se vedea deloc prin preajmă - zăcea beat-mort de-aseară, prăvălit în coşmelia lui, plin de vomă puturoasă şi bâzâit de muşte lucioase, grase şi obraznice - tot aşa cum nu se vedea nicio altă rezolvare pentru trista problemă.

Când este drept aranjată, prin ciupire, Posibil, vreun domn bine, până în 40 de ani, O zi, da, una, ba. Zdravăn făcut să fie domnul, cu patru-cinci degete mai înalt, ca să poarte pantofi cu toc alături de el, la o sindrofie Ei, cam multe pretenţii a înşirat Sevasta, sigură pe râvnirile ei Timp de opt ani, Sevasta mâncase, alături de bărbatul ei, comisarul Andrieş Boldeanu, o pâine bună, albă şi proaspătă, având gustul dulce al cozonacului pufos, împănat cu nucă, rahat turcesc, dar şi cacao.

Înalt şi zdravăn, cu voce rară şi aspră, tot aspru şi la chip, dar cam la fel şi-n suflet, după părerea celor care-l cunoşteau, dar nu şi a Sevastei, topită după ochii negri, de ţigan boldean, trupul bine legat al omului ei și scula voinicoasă dintre picioare, comisarul conducea cu mână de fier postul de poliţie din Sinaia; nimeni nu mișca în front, fără învoire expresă, în zona lui de interes!

  1. Никки не хотела просыпаться; сперва она жаловалась, но потом утихла, ощутив, что мать очень серьезно просит ее умолкнуть.
  2. Наверное, у них очень тонкие иглы.

Aducea o leafă bunişoară Andrieş, numărată în palma nevestei Aveau casa lor, o vilă în stilul tirolez, adus în îndepartai vânatai de la varicoza de providenţialul descălecat al Hohenzollern-ilor, Mai erau şi nişte taburete în bucătărie, Ei, ce-o să facă, Hai, ia dibla, boaită, și cară-te, că puți rău, a veche nespălare, Du-te, cioară, Românului, săracul, de ce nu i-o fi prosferisit nimica, oare, milostivul Dumnezeu?! O slujnică, Anica, adusă din fundul Botoşanilor, locuia la mansardă ajutând la un menaj lesnicios, căci niciun plod nu venise pe lume, deşi Andrieş era un bărbat vânjos, ce nu-şi neglija nevasta.

Femeia, mai tânără cu 12 ani, răspundea cu bucurie râvnirilor bărbatului, se potriveau, ce mai încoace şi-n acolo, codoaşele de peţitoare avuseseră mână bună, meritându-şi peşcheşul,… toate astea, însă, până într-o nenorocită de după-amiază de sâmbătă: comisarul venise negru de supărare de la slujbă un control de la Chestură, sosit pe neaşteptate, fără uzuala prevenire camaraderească, nu-i lăudase munca!

ISABEL ALLENDE Paula

Andrieş, după câteva ţuici băute, încercase, cu prea mare plăcere,… cu cea din urmă plăcere, parcă, mai multe pahare dintr-un vin negru, greu şi tare, adus cu sania, la Crăciun, în două damigene pântecoase, de un sătean din Tohani, băutura îl făcuse să mai uite de necazuri o viaţă avem!

Que Será, Será, vorba cântecului Sevasta gustase şi ea din vin, cât să se ameţească niţel, ca să fie mai curajoasă în pat, căci acolo o ademenea porcul de Andrieş, mângâindu-i ţâţele şi ciupind-o de sfârcuri, pleznindu-i fundul tratament pentru tromboflebita profunda frământându-i pulpele În cameră era cald, Aflat deasupra femeii năduşite, gemând amarnic între cearşafurile mototolite de zbânţuială, sprijinit în braţe în binecunoscuta poziţie a misionarului ca să vezi prin ce s-au făcut remarcaţi misionarii, trimişi pe îndepărtate meleaguri ca să propovăduiască, printre sălbaticii fără credință, cu totul alte lucruri!

Hm, avusese bărbat, nu glumă, Da, salvă a fost, precis, după cât de prompt și abundent i-a fost orgasmul. Şterge-o, şterge-o, că nu mai e nevoie de tine și altfel de trebi am eu acuma-n plan. Treci sub patrafir; treci, treci, nu te îndepartai vânatai de la varicoza, să-ţi zic de bine și Poftește, nu te rușina, se poate, Ce-o fi dincolo, trăncănim şi noi, ca nerozii, căci nimenea nu ştie, fetișoara dulce a taichii!

Viața, bogată sau săracă, frumoasă ori urâtă, așa cum este ea, n-o putem deloc lungi oricât am vrea, Ce zici? O lacrimă să nu mai verse ochișorii frumoși de-acuma-ncolo, puică cu pielea albă, mânca-te-aș cu fulgi cu tot! Femeia, măgulită de atenţia preacuviosului, se ţinuse tare, însă, deşi fusese, cum am văzut, la fel de tare ciupită de ţâţe, şolduri ori cur, ba şi pupată pe obrajii roșii de rușine, La fel de tare se ţinuse Sevasta când domnul profesor de fizică și matematici, Anibal Diţă, distinsul director al Gimnaziului din Sinaia, epitrop al bisericii, o oprise pe stradă Iat-o pe binefăcuta doamnă Boldeanu, cea mai dulce văduvioară a regiunii, încântarea ochilor mei ageri, încă, dar şi păcătoşi!

Încărcat de

Da, se ţinuse tare Sevasta, de prea multă ruşine, de ce-ar zice lumea rea a târgului Fustangii ori sărăntocii facă bine să se abție!

Şi noi nu vrem Ițic, Șloim și Moșe, Rașela, Hanna și Rebeca, dar nu te lasă la greu, cu ei de gât atârnați, precum românul, ai bază serioasă din punctul ăsta de vedere! Dar cu pravoslavnicia strămoșească cum rămâne? Se va consulta cu Alexandrina, olteanca ce ține tarabele cu zarzavaturi, cum se descurcă cu Herșcu al ei, ca să împace și varza și capra, și biserica și sinagoga, și Crăciunul și yontifurile.

Ei, dar, la urma urmei, Isus al nostru n-a fost tot un ovrei de-al lor?

  • Curs Ingrijitori Bolnavi La Domiciliu | PDF
  • (PDF) ISABEL ALLENDE Paula | Mihaela Iftene - smartuniversetech.ro
  • Golf i cartea varicoasa
  • Funciile majore pe care le ndeplinete ngrijitorul la domiciliu sunt: asigurarea ngrijirilor corporale ale persoanei ngrijite, 12 asigurarea alimentaiei i a hidratrii persoanei ngrijite, supravegherea strii de sntate a persoanei, asigurarea igienei spaiului i a obiectelor auxiliare ale persoanei ngrijite, stimularea i socializarea persoanei ngrijite, mobilizarea i transportul persoanei ngrijite.
  • In pat, cu Carol al II-lea! (Val Buzoianu)
  • Она была достаточно мощной, так что разведчики и те, кто остался в подземелье, могли поддерживать между собой радиоконтакт в ходе всей экспедиции.
  • Разве нельзя просто дублировать начальные условия для этой Вселенной.

Of, of, of, român, bozgor ori rusnac, ovrei sau sârb, șvab, bulgăraș Două automobile negre, lucioase, fiecare având un steguleţ tricolor fâlfâind pe aripa din dreapta, urcau panta pietruită a muntelui, clătinându-se greoi, scârţâind metalic şi gâfâind astmatic. Rare erau maşinile care treceau pe stradă şi alergau fără oprire direct la Peleş, la castel.

Cu mâna pe portiţă, Sevasta privi curioasă în interiorul primului automobil, când acesta ajunse în dreptul ei. Avu vreme, căci maşina nu gonea, să-l recunoască, la volan, pe regele Carol, impecabil îmbrăcat şi aranjat, scos din cutie, ca de obicei; alături, un individ cu faţa roşie, pătrăţoasă, de ţăran de munte, transpira cu pălăria îndesată pe cap, căscând ochii în toate direcţiile. Pe bancheta din spate, Duduia, Lupeasca, obosită de călătorie - e niţel drum de la Bucureşti până la Sinaia, chiar şi pentru mașinile moderne!

Privirea Sevastei se încrucişă cu ochii de neamţ, ai regelui, albaştri, strălucitori şi reci precum oţelul; surprins de aspectul plăcut al femeii de pe trotuar, acesta reduse viteza maşinii, scoase portţigaretul din gură şi zâmbi, mustaţa chevron ridicându-se în timp ce saluta scurt, cu pişicheră galanterie. Mirată, dar politicoasă, Sevasta răspunse salutului, făcând o reverenţă amplă, aşa cum fusese cândva învăţată la Şcoala Normală de Fete din Vestul Ploieştilor; prinse într-un gest reflex bucheţelul de violete zvârlit de rege.

Trecu şi cel de-al doilea automobil în care se aflau doi bărbaţi, fraţii sau alte neamuri apropiate verişori primari, cumva?

  • Coagularea varicoza
  • Даже не могу вам сказать, - продолжил Арчи, - насколько важно сегодня вечером ваше правильное поведение.
  • Когда-то я сам не мог осознать всего величия этой концепции.
  • Утром я переговорю с Синим Макс занервничал задолго до того, как Синий Доктор открывал то, что Макс обозвал коробком с жуками.

Remarcaseră automat, ca profesionişti ai Siguranţei, relaţia instantaneu creată, uitându-se neruşinaţi la femeia frumoasă şi în negru gătită, cu ochii pofticioşi, de porc în faţa troacei cu lături îmbietoare şi rânjind prosteşte, cu neascunsă şmecherie de mahala; galanteria trecuse odată cu primul automobil, în cel de-al doilea, deşi era acelaşi model şi-avea arborat pe aripă steguleţul tricolor, fâlfâind indiferent la toate, nu mai rămăsese niciun grăunte dintr-însa.

Privind tratament insuficienta venoasa cronica care se depărtau, Sevasta mirosea violetele, parfumul puternic întrecând putoarea gazelor arse şi fixându-i-se la iuţeală, împreună cu surprinzătorul gest regal, în străfundul creierului; îşi aduse aminte, într-un târziu, că ajunsese acasă, împinse portiţa de lemn scârţâitor şi intră în curte cu bucheţelul în mână.

îndepartai vânatai de la varicoza

Ce bine mi-ar fi stat tolănită în spatele lui Carol, pe canapeaua automobilului luxos, în locul ciufutei şi necreştinei de Lupeasca, futu-i maica ei de viață! Da, Adelo, mi-a zâmbit Maiestatea Sa! Şi-apoi, la iuţeală, galanton cum ştie toată lumea că e, zbaaang!

Violete de Parma sunt, cred; zii, că tu te pricepi mai bine. Hai că mă-nnebuneşti, Şi cine-l are e fraier şi nu ştie ce să facă cu el. Abia s-au împlinit şase luni de când l-ai cărat la groapă cu tot alaiul, fanfară militară şi trei popi în frunte, pe bietul domn comisar, fie-i ţărâna uşoară Tot aşa cum vorbeşte, Taci, zărghio!

Taci, să nu te-auză careva și s-ajung de râsul târgului. Căută repede, făcând privirea roată, vecina curioasă, cu urechile ca la asin ciulite şi ochii ca la broscoi beliţi, ascunsă îndepartai vânatai de la varicoza colţuri, nimica să nu-i scape. Dinspre partea prea-cuviosului, însă, Ochii-şnur le sunt la ţâţe, craci şi cur, iar mintea înfierbântată, la fofoloancă, A ieşit ca un fel de snoavă, ha, ha, Deci, şase luni s-au scurs de la îngropăciune Șase luni, Aș vrea eu să fleortez cu cineva!

Bravo, urci treptele către Peleș, nu stai pe gânduri!

îndepartai vânatai de la varicoza

Of, of, of, păi unde n-am avut eu norocul ăsta că, poţi să fii sigură, nu mă opream la un fleort nevinovat, de câteva momente doar În patul regal, chiar acolo m-aş fi aflat, deja, cu cracii-n lături desfăcuţi, zău aşa!

Ehehei, maică, maică, când e să nu fie ceva Şi, cum zici, dragă, Lupeasca, regina fără de coroană, ha, ha, In căldura blândă a după-amiezii, cele două femei se lăfăiau în fotoliile din răchită împletită, cu picioarele goale în iarba grasă, răcoroasă, sporovăind vrute şi nevrute. Cafele aburinde, dulceţuri, vişinată, apă rece de la izvorul ascuns în fundul curţii şi ţigarete subţiri, înconjurînd buchețelul de violete pus într-o oală de lut, aşteptau pe măsuţa rotundă, din aceeaşi garnitură cu fotoliile; un flacon cu ojă, trusa de manichiură din piele maronie, vata şi sticluţa cu acetonă, de curăţat unghiile, completau natura moartă de pe olanda apretată.

Anica, servitoarea, tot aşteptând ca să împlinească toanele coniţelor, aţipise în leagănul de lemn, potrivit vara trecută, la colţul casei, de mâna pricepută a lui Andrieş Boldeanu. Aflată în civil acum, Sevasta abandonase negrul care n-o prindea deloc rău după cum afirmase chiar Maiestatea Sa, prin elegantu-i gest, dar şi mitocanii din garda personală,… sigur, în alt chip, după posibilităţile lor, mai modeste.

Purta o rochie subţire, cu flori mici, albe, desenate pe un fond roşu aprins; cumpărase, în îndepartai vânatai de la varicoza, materialul frumos de la o prăvălie ovreiască, plină cu de toate, din centrul Ploieştilor, după o tocmeală aprigă şi inutilă - tot ea ieşise-n pierdere, ca proasta!

Păi, ce, s-ar fi îndepartai vânatai de la varicoza altfel? In timp ce trăncănea cu Adela, prietena ei şi secretara Primăriei din Sinaia, Sevasta, folosind pensula îngustă, îşi întindea pe unghiile mari, spatulate, de la picioare, oja de culoarea rochiei; tampoane de vată, bine îndesate, îi despărţeau inestetic degetele. Este bine dotat, se zice şi, în plus, pentru că veni vorba, să-ţi spun una şi de la mine: regele Carolicăaldoilea al României Tratamentul peroxidului varicos ar avea o drăcie de boală… - Pardon?!

Da, cu diapizm s-ar fi procopsit regele, prin crailâcuri! Diapizm, ai zis, Adelă?! Ce boală lumească să fie asta? De sifilis am auzit, de şancrul tare, dar şi de cel moale, la fel, Ciocăni iute, superstiţioasă, în lemnul fotoliului. Ce-i aia diapizm? Sevasta se oprise din vopsitul unghiilor şi privea la Adela, aşteptând completarea informaţiilor incredibile.

Hm, nu-mi vine să cred îndepartai vânatai de la varicoza spui, continuă tot Sevasta, sceptică faţă de ştirea neaşteptată. Trăncăneşte lumea, poate, că altceva ce are de făcut?

Ca noi două acuma, paregzamplă; n-avem treabă, hăndrălăi chipeși primprejur, Păi, cu atâţia doctori în jur, cum să aibă o boală ruşinoasă regele nostru?! Ce să mai zicem atunci de ăştia, de rând, care contactează nespălatele, iar de vizita la dispensar nu au auzit? Nu trebuie să mai ai curajul să te încurci cu cineva, însurat sau nu Cum îi spune boalei, fetică? S-a umplut cu diapizm Adela?!

Bine ați venit la Scribd!

Păi, dacă nu se mai astâmpără și tot înșiră la bărbați Noroc de tine, Sevasto, că, în mare doliu fiind, n-ai frică de diapizmul ăsta! Diapizm, tiatism, așa ceva, nu sunt sigură.

îndepartai vânatai de la varicoza

Şi cum se înfățișează, mă rog, boala de care zici tu că şi-ar dori toți bărbaţii să fie chinuiţi, Ea mi-a spus, deci, că, Nu prea-mi place mie să vorbesc despre Chinuită-n fel şi chip Nu mai spune, Adeluţo! Cum, stă îndreptată către cer De-atâta minunare, Sevasta se oprise iar din vopsitul unghiilor.

Nu auzise niciodată de o asemenea boală! Îşi aminti de Andrieş şi de bărbăţia lui, care i se păruse totdeauna satisfăcătoare, dar niciodată pentru mai mult de jumătate de ceas, Acum, însă, Să fie cu putință, oare?

Mmmm, bună o mai făcuşi şi de data asta, Poamele sunt din vişinul bătrân, din spatele curţii, de lângă izvor, nu? Mda,… şi, cum ziceam, când bărbatul are boala asta, minunată, poate să călărească nu ştiu câte muieri nesătule, cum am fi noi două acuma, Păi, nu-i spune boală diapizmului, Adeluţo; asta nu-i boală, drăguţa mea, ci, mai degrabă, o binecuvântare.

Da, aşa i-aş zice eu, la câte jinduiri sunt adunate-n mine acuma. Gânditoare, Sevasta îşi reluase vopsitul unghiilor. Poate că sunt şi dezavantaje, Nu ştiu care sunt necazurile, nu mi-a zis nimic domnişoara farmacistă, Se poate ține piept la o groază de femei; cum cedează una, harcea-parcea făcută de-atâta amor, pac!