Bine ați venit la Scribd!

Varicoza cum sa îndepartai albastru pe picioarele mele

A absolvit magna cum laude Brown University, iar în un masterat în literatură engleză la Stanford University. Primul său roman, Sinuciderea fecioarelor, publicat îns-a bucurat de un succes răsunător, fiind tradus în peste cincisprezece limbi şi ecranizat, înde regizoarea Sofia Coppola, cu Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods şi Kathleen Turner în rolurile principale.

Romanul Middlesex i-a adus elogiile criticii, care 1-a comparat cu monştrii sacri ai literaturii americane, Saul Bellow şi Philip Roth, şi a fost distins, în anulcu Premiul Pulitzer.

ISABEL ALLENDE Paula

Naratorul şi protagonistul romanului Middlesex, Cal liope Stephanides, suferă de o anomalie genetică rară, denumită sindromul deficitului de 5- alfa-reductază, care apare în special în comunităţile izolate. In buna tradiţie a Greciei antice, soarta i-a fost hotărîtă pe muntele Olimp, însă nu de către zei, ci de o serie de mariaje incestuoase. Urmărirea prin timp şi spaţiu a mutaţiei genetice se transformă în saga familiei de greci americani Stephanides -o cronică a emigrării şi asimilării.

Jeffrey Eugenides mărturisea că a intenţionat să facă portretul intim al unei persoane inter-sexuale, văzute dinăuntru. Adevărată epopee americană, Middlesex poate fi, la fel crema de unguent din varicoza varicoza în timpul sarcinii bine, romanul oraşului Detroit sau romanul grecilor americani.

Povestea unei metamorfoze, Middlesex vorbeşte despre reinventarea identităţii: grecii devin americani, femeia devine bărbat.

Şi, nu în ultimul rînd, Middlesex este un roman despre dreptul inalienabil de a fi noi înşine. Pentru Yama, care are cu totul alt cod genetic CARTEA ÎNTÂI M-am născut de două ori: prima oară ca fetiţă, în Detroit, într-o zi remarcabil de senină din ianuarieşi apoi din nou, în adolescenţă, de data asta ca băiat, într-un salon de urgenţe de lîngă Petoskey, Michigan, în august Sau poate mi-aţi văzut poza în capitolul şaisprezece din Genetică şi ereditate, vitamine în legume i vene varicoase păcate acum depăşită.

Eu sînt cel de la paginacel care stă dezbrăcat lîngă antropometrul de pe perete, cu o casetă neagră peste ochi. In certificatul de naştere numele meu este acela de Calliope Helen Stephanides. Sînt fost portar de hochei pe iarbă, vechi membru al Fundaţiei pentru Salvarea Lamantinilor, asist rar la liturghia ortodoxă grecească şi, în cea mai mare parte a vieţii mele de adult, am fost angajat al Departamentului de Stat american.

Ca Tiresias, am fost mai întîi una, apoi alta. Colegii de clasă m- au batjocorit, doctorii m-au folosit pe post de cobai, specialiştii m-au palpat, iar fundaţia March of Dimes1 a cercetat cazul meu. O roşcată din Grosse Pointe s-a îndrăgostit de mine fără să ştie ce sînt. Şi fratele ei mă plăcea. Un tanc de armată m-a condus o dată într-o bătălie urbană, o piscină m-a transformat în mit, mi-am părăsit corpul ca să intru în altele - şi toate acestea s-au petrecut înainte să împlinesc şaisprezece ani.

March of Dimes - fundaţie înfiinţată de preşedintele american Franklin Delano Roosevelt înal cărei scop este să prevină malformaţiile congenitale şi mortalitatea infantilă. Acum însă, la patruzeci şi unu, simt că se apropie o nouă naştere. După decenii de uitare, mă pomenesc gîndindu-mă la unchi şi mătuşi din generaţii îndepărtate, trecuţi în nefiinţă, la bunici de mult răposaţi, la verişori necunoscuţi de gradul al cincilea sau, cum se întîmplă cu o familie consangvinizată ca a mea, la toate acestea în acelaşi timp.

Prin urmare, înainte de a fi prea tîrziu, vreau să pun totul pe hîrtie o dată pentru totdeauna: cursa asta demenţială prin timp a unei singure gene. Cîntă, zeiţă, mutaţia regresivă a celui de-al cincilea cromozom al meu! Cîntă-i înflorirea, acum două veacuri şi jumătate, pe versanţii muntelui Olimp, pe cînd caprele behăiau şi pe jos cădeau măslinele. Cîntă-i trecerea prin nouă generaţii, varicoza cum sa îndepartai albastru pe picioarele mele invizibilă în sîngele poluat al familiei Stephanides.

Şi cîntă cum Providenţa, deghizată într-un masacru, a făcut ca gena să se înalţe din nou, cum a zburat ca o sămînţă pînă dincolo de mare, în America, unde a plutit prin ploile noastre industriale pînă cînd a căzut pe pămînt, împlîntîndu-se în solul fertil al pîntecelui mamei mele, acolo, în Vestul Mijlociu.

Rămâne singură în cadrul ferestrei luminate. Impingându-şi sânii în faţă, îşi strânge puloverul cu o mângâiere prelungită ce-i străbate tot corpul şi apoi îşi ridică fusta ca să-şi arate coapsele groase, cu came ţeapănă, în timp ce cu cealaltă mână îşi ridică păml, ţuguindu-şi buzele ca pentm un sărut nebun de patimă. Pe stradă, grupul care se adună sub felinar o aplaudă.

E tot o chestie genetică. Cu trei luni înainte de a mă naşte, după una dintre mesele noastre elaborate de duminică, Desdemona Stephanides, bunica mea, i-a poruncit lui frate-meu să se ducă după cutia ei pentru viermi de mătase. Capitolul Unsprezece tocmai se îndrepta spre bucătărie ca să-şi mai ia o porţie de budincă de orez cînd aceasta i-a blocat calea. La cincizeci şi şapte de ani, cu silueta ei scundă, îndesată şi cu plasa ei de păr impunătoare, bunica mea era foarte potrivită pentru a bloca drumurile oamenilor.

Intrigat, Capitolul Unsprezece s-a aplecat într-o parte ca să vadă ce se petrece, dar Desdemona a întins o mînă şi 1-a ciupit zdravăn de obraz. Odată ce-i recaptase atenţia, a trasat în aer conturul unui dreptunghi şi a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza şubredă: — Du-te adu pentru yia yia, drăguţu' mou.

A străbătut în fugă holul pînă în camera de zi.

  • Или же Накамура изменил свои намерения и казнил Николь тайно, чтобы не делать из нее мученицу.
  • Оставив "морскую звезду", они увидели перед собой огромный светлый - И как ты себя чувствуешь.

S-a căţărat în patru labe pe 1. A alergat pe lîngă dormitoarele de pe coridor. Capitolul Unsprezece a localizat minerul, care se afla la înălţimea capului său, şi, adunîndu-şi toate puterile, a deschis uşa, dincolo de care era o altă scară. Ezitînd îndelung, fratele meu s-a uitat destul de mult la întunericul de deasupra capului înainte de a urca - acum foarte încet - în podul unde locuiau bunicii mei.

Cu o mutră hotărîtă, a pătruns în mirosul acru al papagalilor şi în aroma specială a bunicilor mei, un amestec de naftalină şi haşiş. Şi-a croit drum pe lîngă biroul ticsit cu cărţi al bunicului şi pe lîngă colecţia lui de discuri cu rebetika1. Cioplită din lemn de măslin, puţin mai mare decît o cutie de pantofi, aceasta avea un capac de tablă perforată, cu mici găuri prin care intra aerul şi care era gravat cu icoana unui sfînt oarecare.

Chipul sfîntului se ştersese, dar degetele de la mîna dreaptă îi erau ridicate, binecuvîntînd un dud pitic, movuliu, care părea foarte încrezut.

După ce s-a uitat un timp la prezenţa aceasta botanică însufleţită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat şi a deschis-o. A împuns una dintre şuviţe cu degetul arătător.

Revista POESIS, nr.4-8 2016

Chiar în acel moment un papagal a ţipat, iar fratele meu a sărit, a închis cutia, şi-a vîrît-o sub braţ şi a coborît cu ea la parter, la Desdemona.

Ea era încă în prag. A luat cutia pentru viermi de mătase din mîinile lui şi s-a întors în bucătărie. S-au dat la o parte ca să treacă Desdemona şi în mijlocul camerei s-a ivit mama. Tessie Stephanides stătea rezemată de spătarul unui scaun de bucătărie, ţintuită sub mingea imensă, întinsă ca o tobă, a pîntecelui ei de gravidă. Pe chipul roşu şi fierbinte avea o expresie fericită, placidă.

dupa operaia pe venele varicoase se umfla piciorul

Desdemona puse cutia pentru viermi de mătase pe masa de bucătărie şi îi deschise capacul. Băgă mîna sub cununile de nuntă şi sub şuviţele de păr şi scoase ceva ce îi scăpase Capitolului Unsprezece: o lingură de argint.

varicoza pe care trebuie sa o mâncai

Legă o bucată de sfoară de minerul lingurii. Apoi, aplecîndu-se în faţă, legănă lingura peste burta umflată a mamei mele. Şi, prin extensie, peste mine.

Pînă în acel moment Desdemona se putea lăuda cu un palmares perfect: douăzeci şi trei de preziceri corecte. Ştiuse că Tessie avea să fie Tessie.

Ghicise sexul fratelui meu şi al tuturor copiilor prietenelor ei de la biserică. Singurii copii al căror sex nu-1 profeţise erau ai ei, pentru că o mamă care sonda misterele propriului pîntece aducea ghinion.

Pe al mamei mele îl sonda însă fără teamă. După nişte ezitări iniţiale, lingura se legănă de la nord la sud, ceea ce însemna că aveam să fiu băiat. Stînd pe scaun cu picioarele crăcănate, mama mea se străduia să zîmbească.

Nu voia un băiat. Avea deja unul. De fapt, era aşa de varicoza sigmoid că o să fiu fată, încît îmi alesese deja un singur nume: Calliope. Iar mama mea, auzindu-1 repetat varicoza cum sa îndepartai albastru pe picioarele mele atîtea ori, începu să creadă că poate fi adevărat.

Donoso Yanez, Jose - Obscena Pasare A Noptii

La care acesta îi zise ceea ce i-ar fi zis mulţi americani din generaţia lui: — Ştiinţa, mamă. Capitolul Unsprezece tocmai împlinise cinci ani. Găsise de curînd în curte o pasăre moartă şi o adusese înăuntru, să i-o arate mamei. Ii plăcea să împuşte, să dea cu ciocanul, să spargă lucruri şi să se ia la trîntă cu taică-său. Intr-o casă atît de masculină, Tessie începuse să se simtă în plus varicoza cum sa îndepartai albastru pe picioarele mele femeie; se vedea peste zece ani, prizonieră într-o lume dominată de capace de roţi şi hernii.

Pentru mama, o fiică ar fi fost un camarad de nădejde: ar fi iubit, ca şi ea, căţeii de salon şi ar fi susţinut-o cu propunerile de a merge la patinoar. In primăvara anuluicînd au început discuţiile despre fecundarea mea, mama nu avea cum să prevadă că în curînd femeile aveau să-şi dea foc la sutiene cu miile.

Ale ei erau căptuşite, ţepene, rezistente la foc.

Jeffrey Eugenides - Middlesex

Oricît de mult şi-ar fi iubit Tessie fiul, ştia că anumite lucruri nu le-ar fi putut împărtăşi decît cu o fiică. Dimineaţa, în maşină, în drum spre serviciu, tatăl meu visase la o fetiţă cu ochii negri, de o dulceaţă irezistibilă. O vedea stînd pe scaunul de alături - mai ales în timp ce oprea la semafor - şi rostind întrebări în urechea lui răbdătoare şi atotştiutoare.

mazi de la venele venelor în timpul sarcinii

E emblema de Cadillac. Iar emblema asta era emblema familiei lui din Franţa.

Dar Cadillacul nu se mai trage din Europa, kukla. Se trage chiar de aici, din bătrîna şi buna Americă. Semaforul se făcu verde şi el porni mai departe. Dar prototipul meu persista. Apărea din nou la următorul semafor şi la cel de după. Compania lui era atît de plăcută, încît tatăl meu, un bărbat cu iniţiativă, yoga cu varicoza hotărî să vadă ce era de făcut ca să-şi transforme visul în realitate.

Prin urmare: deja de ceva vreme, în sufrageria în care bărbaţii discutau politică începuse să se discute şi despre viteza spermei. Burlac de-o viaţă, nu avea nici un fel de familie în America, aşa că se ataşase de a noastră. In fiecare duminică, sosea în Buickul său vişiniu: un bărbat înalt, cu faţa scofîlcită, avînd o înfăţişare tristă şi un cap ridicol de vioi, acoperit cu păr ondulat.

Nu-1 interesau copiii. Ii plăcea să citeze părerea acelei doamne înţelepte despre limba germană şi anume că germana nu era potrivită pentru conversaţie, pentru că trebuia să aştepţi verbul pînă la sfîrşitul propoziţiei, aşa că nu puteai să întrerupi. In Statele Unite făcuse doi ani de specializare în chiroterapie şi acum avea în Birmingham un mic cabinet, cu un schelet uman, la care încă mai plătea rate.

Pe vremea aceea chiropracticienii aveau o reputaţie destul de dubioasă.

Moldovan Nr. N-am văzut imagini în mass-media cu vile post-decembriste luate de puhoaie: am văzut doar căscioare proptite în bârne cu bătrâni și oa- meni la limita sărăciei. Satu Mare a fost răscolit, stradă cu stradă, de apele nămoloase. Și-a putut salva ma- nuscrisele? Ce s-a întâmplat cu casa în care locuiți?

Oamenii nu veneau la unchiul Pete ca să le deznoade şarpele Kundalini. Trosnea gîturi, îndrepta coloane şi făcea proteze personalizate din spumă de cauciuc. Cu toate acestea, era singurul din casă care semăna cît de cît a doctor în după-amiezile acelea de duminică. In tinereţe îi fusese extirpată jumătate din stomac şi acum după masă bea întotdeauna un Pepsi-Cola, ca să-şi digere mai bine mîncarea. Denumirea băuturii răcoritoare venea de la enzima digestivă pe nume pepsină, ne spunea el cu înţelepciune, aşa că era numai bună pentru o asemenea misiune.

Genul ăsta de cunoştinţe l-au făcut pe tata să aibă încredere în ce spunea unchiul Pete cînd venea vorba de orarul reproducerii. Cu capul sprijinit de o pernă, fără pantofi, cu Madame Butterfly cîntînd în surdină pe casetofonul părinţilor mei, unchiul Pete povesti varicoza cum sa îndepartai albastru pe picioarele mele că la microscop se observase că spermatozoizii care conţineau cromozomi masculini înotau mai repede decît cei care conţineau cromozomi feminini.